Interviu luat de Dorin Chis (Kirugoro) pentru revista ProGO

Kirugoro: În data de 5 decembrie ai organizat la Saijo un concurs de GO în memoria lui Radu Baciu. Ce s-a întâmplat de fapt?
Radu Botezat: Ideea a fost destul de veche, dar s-a început plănuirea efectivă în urmă cu aproximativ o lună. Printre multiplele concursuri din ţară, ce au avut loc în ultima vreme, am reuşit să găsesc o zi potrivită pentru a ne putea aminti de Radu prin ceea ce i-a plăcut lui cel mai mult: să joace Go. Am încercat ca ziua concursului să fie cât mai aproape de ziua în care ne-a părăsit. M-am gândit ca la acest concurs să participe cât mai mulţi jucători "vechi" care l-au cunoscut pe Radu de pe la începuturi, majoritatea dan-işti în ziua de azi şi spre bucuria mea au reuşit să vină mulţi dintre ei, chiar dacă o parte nu au intrat în concurs. În afara dan-iştilor au participat diverşi kyu-işti de la noi de la club. Ca "surpriză" pentru participanţi m-am gândit să printez nişte tricouri şi să fac o plăcuţă memorială pentru locul I. Să aleg o imagine nu a fost foarte greu ... multă lume işi aduce aminte de Cupa Ambasadorului, ediţia a II-a, la care Benutzu a venit cu un tricou imprimat cu schiţa portretului lui Radu. Ce am adăugat sub această imagine a fost mai greu de găsit, şi anume un citat "din Radu". Bineînţeles tot ceea ce am făcut pentru acest eveniment a fost în acord cu Doamna Svetlana Baciu care m-a sprijinit constant şi mi-a permis să o bat la cap cu tot felul de întrebări. Până la urmă am găsit împreună cu D-na Baciu un citat potrivit şi din acel moment practic a putut începe concursul. Cam aşa au fost pregătirile.

Kirugoro: Care a fost filmul evenimentului?
Radu Botezat: Concursul a început sâmbăta la ora 10.15. Prima runda a avut 18 participanţi (s-au retras 2 din motive de sănătate). Petrica Oancea nu a putut să ajungă la prima rundă şi am jucat eu (care nu îmi propusesem să particip). Împerecherile au fost ok şi nu au existat probleme. A fost o surpriză când Titi Ghioc a pierdut la Vali Popa în runda 3 şi Andi Bogaciev l-a bătut pe Bogzi în prima rundă. Concursul a fost jucat la paritate. Deşi blitz, la final toată lumea a fost mulţumită de concurs şi s-a simţit bine. După ultima rundă am plecat cu Titi Ghioc şi Florin Pisică să o luăm pe D-na Baciu de acasă. Ne-a adus mâncare, ceva de băut, tricourile şi plăcuţa memorială. Festivitatea de premiere a fost destul de scurtă: ne-am adunat toţi în prima cameră, unde D-na Baciu mi-a permis să vorbesc eu în locul dânsei, din motive evidente ... tuturor fiindu-ne foarte greu în această perioadă. Am reuşit să îmi reţin lacrimile în timp ce le-am mulţumit tuturor pentru participare şi i-am înmânat plăcuţa (premiul) lui Lucky, câştigatorul concursului. După festivitate am făcut loc pentru mâncarea adusă de D-na Baciu (multă şi foarte bună), am ciocnit câte un pahar în amintirea lui Radu şi am început IAR să jucăm, până târziu în noapte.

Kirugoro: Simt că a fost o atmosferă frumoasă. Anul trecut la partida rengo pentru comemorarea lui Radu, au participat 21 de prieteni. Anul ăsta câţi s-au strâns?
Radu Botezat: Iulian Dragomir mi-a spus că ar fi numărat cam 30 de persoane care au circulat prin club toată ziua, inclusiv cei 20 de la concurs. Eu personal nu am apucat să număr dar cred că e un număr destul de corect.

Kirugoro: Cum de ai ajuns să fi "gazda" acestui concurs? De ce tu? Dincolo de "afinitatea" de nume, între tine şi Radu a fost o legătura specială?
Radu Botezat: Am simţit că e de datoria mea. Pe scurt, am avut ideea, deşi poate nu singurul, mi-am dorit de multă vreme să fac acest gest şi am avut şi resursele necesare. Pur şi simplu am luat iniţiativa. Nu ştiu cum să o spun mai bine ca să nu fiu înţeles greşit, a fost pur şi simplu firesc pentru mine. Radu mi-a fost şi îmi este mentor spiritual: să nu mă implic într-un asemenea demers ar fi mai mult decât o jignire adusa lui.

Kirugoro: Colegii de la Saijo spun ca în ultimii ani aţi petrecut mult timp împreună ...
Radu Botezat: Povestea mea la Saijo e destul de lungă. Poate că acum nu e momentul să intram prea mult în ea ... Pe scurt, de când am descoperit clubul, nu cred ca am lipsit, cumulat, mai mult de 1 lună, în 5 ani de zile. M-am ataşat natural de Radu, deşi nu a fost singurul sensei pe care l-am avut.

Kirugoro: În ce an a fost începutul?
Radu Botezat: He, he, în noiembrie 2003. Cred că în jur de 15 noiembrie 2003. În acel an am participat, împreună cu un bun prieten cu care "învăţasem" Go după ce am văzut Hikaru, la Cupa Domenii Web (nu mai ştiu ce ediţie). La o săptămână sau 2 după concurs am ajuns la club. Era o duminică. Când am intrat împreună cu prietenul meu în club, era şi o adunare generală a Saijo. Eu venisem deja pregătit: făcusem un forum pe dk3.com ... pentru cei care stiu :).

Kirugoro: Cam ce rang aveai pe atunci?
Radu Botezat: Parcă 10 kyu după ce am făcut testul din Iniţiere în GO :), dar după Cupa Domenii unde intrasem cu 20k, am fost estimat la 25k.

Kirugoro: Radu Baciu era zilnic la club, la fel şi tu. Mă gândesc că aţi trăit multe momente împreună. Ai vre-o întâmplare "de neuitat" cu Radu?
Radu Botezat: O întâmplare?! E puţin spus. Au fost destule. Mai multe au fost "lecţiile de viaţă", sub diverse forme. În primul rând umilitatea şi modestia, întărite de răbdare şi insistenţă. Am mai înţeles şi ce înseamnă înţelepciunea, deşi e destul de greu de integrat la vârsta mea. Într-o zi, pe vremea când eram 2k în CIV (parcă acu' 4 ani), bătusem deja câţiva dan-işti şi eram în formă aşa că l-am întrebat pe Radu "ce trebuie să fac să fiu shodan cu adevărat?". El mi-a răspuns simplu: "trebuie să stăpâneşti/visezi toate mutările 'firesti, naturale, de bază'. Odată ce stăpâneşti 'the basics' vei putea spune că eşti jucător de nivel dan, de unde jocul de-abia începe". După acest sfat nu mi-a luat prea mult să fac pasul. Dar aceasta în mod cert din cauza relaţiei mele cu el, pentru că el mi-a spus acele cuvinte "într-un anumit fel", cumva "special pentru mine", deşi este un sfat foarte cunoscut. Acesta este un exemplu de învăţătură "duală", cu efecte atât în Go, cât şi în viaţă.

Kirugoro: În clasa lui Radu, aveai colegi de bancă?
Radu Botezat: Da, toţi cei care erau în club. Nu mi-i amintesc acum pe toţi, dar sunt aceeaşi care sunt şi azi încă aici.

Kirugoro: Se spune că Radu juca cu oricine, fără deosebire de rang.
Radu Botezat: Este foarte adevărat, juca la orice rang, cu handicap, cum o fi. Nu refuza nici o partidă. De multe ori primind mustrări din partea soţiei fiindcă ajungea acasă foarte târziu în noapte. Toate partidele erau urmate de cel putin o "scurtă" analiză de jumătate de oră. Eu îmi amintesc că mai toate partidele pe care le-am jucat cu el durau, cu tot cu analiză, cam 3-4 ore şi fiecare partidă/analiză era o lecţie.

Kirugoro: În aceste condiţii, cam cât timp petrecea zilnic la club?
Radu Botezat: Oho! Dacă nu ajungea primul, adică pe la 1-2, la fel ca şi noi, stătea în medie de la ora 14.00 la ora 21.00 şi asta în fiecare zi. Se întâmpla să plecăm câteodată mai devreme, dar de obicei plecam mai târziu, pe la 10-11 noaptea. Pe atunci eram la facultate (mă rog, cât "mergeam") şi a fost o perioadă foarte lungă în care eu deschideam primul clubul, pe la 12.00 – 13.00. Îl şi văd pe Radu intrând pe uşă cu gentuţa lui pe umar.

Kirugoro: Radu a jucat enorm, a lăsat multe notiţe în urmă, chiar o carte de GO şi o istorie. Nu avea ambiţia de a mai publica?
Radu Botezat: Dacă o avea, nu îmi amintesc să fi vorbit prea mult despre asta. Ce ar fi vrut el, pe atunci, să termine, a fost «Istoria» de pe site, ceea ce a şi reuşit, se pare la timp. Clubul a fost mult prea important pentru el, a fost visul lui de o viaţă: "un loc în care să se joace Go în fiecare zi”.

Kirugoro: Ţin minte că la primul meu concurs, Walter Schmidt 2004, Radu a venit la Timişoara înconjurat de oameni de la club. Îmi aduc aminte de Sorin, Amira ... ai fost şi tu?
Radu Botezat: În 2004? Da, am fost. A fost al doilea concurs la care am participat, primul fiind Domenii. M-am inscris (la recomandarea lui Radu) cu 11 kyu şi am făcut 5 din 6 victorii. M-a bătutdoar Adelina Sora, care pe vremea aia era 8 kyu.

Kirugoro: După localnici, bucureştenii erau cei mai mulţi. Se pare ca Radu avea priză la scos oameni în lume
Radu Botezat: Da. Radu ne lega pe toţi şi asta se vede şi în ziua de azi, prin absenţa lui. El a fost "coloana vertebrală" a comunităţii jucătorilor, din Bucureşti cel puţin. De când a început să nu mai vină pe la club din cauza bolii ne-am cam dezlipit din păcate, dar câţiva dintre noi încercăm să refacem acea "coloană vertebrală".

Kirugoro: Într-un an nu l-am mai întâlnit la Timişoara. Lumea vorbea că e grav bolnav şi de la Bucureşti au venit doar cei vechi: Titi, Codin, Vali, Andi ... A fost trist. A fost o perioadă în care boala nu l-a lăsat să mai fie alături de jucătorii de GO, apoi apropiaţii spun că a revenit la club cu mare pofta de joc
Radu Botezat: Da. Îmi aduc aminte, prin vara trecută parcă, revenise chiar foarte în forţă. Studiase nişte partide koreene care îl fascinau, i se schimbase stilul şi juca mult mai hazardat. Dar cheful de joc era absolut prezent.

Kirugoro: Andi spunea că devenise inbatabil, mai ales pe Black Sabath
Radu Botezat: Da, preferaţii lui. Avem încă o multime de casete de-ale lui, cu Black Sabath în special. Nu era tocmai imbatabil. Juca diferit de cum îl cunosteam noi. Probabil ca aici e o problemă de percepţie în funcţie de rang, dar era "stimulat" de Sabath, era o priveliste să îl vezi pe Radu "arzând" de pasiune.

Kirugoro: Revenind la concursul in memoriam, care a fost parfumul acelei zile? Cu ce ai rămas în suflet?
Radu Botezat: Mi-a făcut plăcere să vad cum "bătrânii" noştri s-au adunat la club într-un număr destul de mare, au jucat cu noi la paritate, s-au simţit bine, asta ca să nu mai spun că am citit în ochii tuturor bucuria, plăcerea, pasiunea şi dragostea pentru acest joc.

Kirugoro: Nu ne-ai spus, care a fost citatul din Radu, scris pe tricouri?
Radu Botezat: „ ...probabil că acum începe o nouă ‚Istorie’!!! ”